Psiholog clinician
Aici începe, de multe ori, terapia.
Eu sunt Maria. Sunt psiholog clinician în supervizare și psihoterapeut integrativ în formare, iar în paralel lucrez în Marea Britanie, în domeniul neuropsihologiei și al reabilitării neuropsihologice.
Dincolo de titulaturi (care, să fim sinceri, pot deveni rapid o mică salată de cuvinte), sunt un om foarte curios despre alți oameni. Despre de ce facem ceea ce facem, de ce repetăm lucruri despre care știm că nu ne fac bine, de ce uneori înțelegem perfect o situație și totuși nu reușim să o schimbăm și de ce două persoane pot trăi exact aceeași experiență în moduri complet diferite.
În cabinet lucrez exclusiv online, în limba română și în limba engleză, cu adulți care vor să înțeleagă mai bine ce li se întâmplă. Poate fi vorba despre anxietate, dificultăți emoționale sau relaționale, perioade de schimbare, stimă de sine, tipare care par să se repete sau pur și simplu despre acel „nu știu exact ce e, dar ceva nu e bine” cu care uneori începe terapia.
Formarea mea include psihologie clinică, evaluare psihologică și psihoterapie integrativă. Experiența mea profesională din Marea Britanie a inclus lucrul în servicii de sănătate mintală și, în prezent, în neuroreabilitare. Am lucrat cu oameni cu povești, diagnostice și dificultăți foarte diferite, iar experiența aceasta mi-a întărit convingerea că un diagnostic poate fi util pentru a înțelege o parte din ceea ce se întâmplă, dar nu spune niciodată întreaga poveste despre un om.
În psihoterapie, abordarea integrativă îmi permite să nu încerc să potrivesc fiecare persoană în aceeași metodă. Putem explora experiențe din trecut atunci când ele continuă să influențeze prezentul, dar ne putem uita la fel de bine la ce se întâmplă acum: la relații, gânduri, emoții, comportamente, nevoi, valori și la felul în care toate acestea au ajuns să se lege între ele.
Stilul meu este curios, direct și cald. Îmi place să pun întrebări și să încercăm să înțelegem împreună nu doar ce se întâmplă, ci și de ce. Și, când se potrivește, îmi place să existe loc și pentru umor. Terapia poate presupune conversații foarte serioase, dar nu cred că trebuie să fim solemni în fiecare minut ca munca pe care o facem să fie serioasă.
Nu cred nici în ideea că psihologul stă în fața ta și știe mai bine decât tine cum ar trebui să îți trăiești viața. Rolul meu nu este să îți ofer instrucțiuni pentru o viață „corectă”, ci să te ajut să te uiți cu mai multă claritate la cea pe care o ai: ce funcționează, ce doare, ce se repetă, ce ai învățat despre tine și despre ceilalți și ce ai vrea, poate, să faci diferit.
Uneori asta înseamnă să găsim strategii foarte concrete. Alteori înseamnă să observăm un tipar pe care până atunci îl vedeai doar după ce se întâmpla. Și uneori înseamnă pur și simplu să avem suficientă răbdare cu o întrebare înainte să ne grăbim să îi găsim un răspuns.
Nu promit că vom descoperi în trei ședințe „cea mai bună versiune a ta”. Sincer, nici nu sunt foarte sigură că trebuie să existe una. Mi se pare mult mai interesant să înțelegem versiunea actuală: cum a ajuns aici, ce încearcă să protejeze, ce o ține pe loc, ce îi face bine și încotro ar vrea să meargă.
Dacă îți dorești un proces terapeutic în care există loc pentru reflecție, întrebări, lucruri practice, conversații autentice și, din când în când, pentru a râde de cât de absurd de complicat poate fi să fii om, s-ar putea să lucrăm bine împreună.
Realitatea, până la urmă, este sub revizuire constantă. 🙂